Cetatea Lugoj

Pentru municipiul Lugoj, zona cea mai interesantă din punct de vedere arheologic este situată pe malul drept al Timişului, între actualul pod din beton şi sediul Judecătoriei, cunoscut prin tradiţie sub numele de Cetatea-Veche. Aici se află, conform datelor furnizate de documentele medievale şi de relatările unor călători străini, începând din sec. al XV-lea, vechea fortăreaţă a Lugojului, nucleu de viguroasă tradiţie românească, punct strategic însemnat al rezistenţei antiotomane.

Cetatea Lugoj a făcut parte din sistemul defensiv de apărare a Banatului de invaziile inamice.

La început, cetatea este formată dintr-o curte patrată, înconjurată de ziduri în fața cărora era un șanț de apărare, fără apă, cu toate că ea a fost construită pe malul drept al râului Timiș.

Colțurile cetății aveau cerdacuri (un soi de foișoare) de unde se putea executa observarea și focul cu arme portative. Această fortificație a avut doar o poartă în partea de Vest.

Datorită vulnerabilității în fața artileriei și a capacității mici de a adăposti populația Lugojului, a fost absolut necesară mărirea și modernizarea fortificației existente.

Din punct de vedere al capacității de apărare, cetatea Lugojului a fost o cetate mică, specifică cetăților de câmpie, cu o importanță strategică mai mică.

Demolarea cetății s-a datorat Pacii de la Karlowitz, din anul 1699. Din scrisoarea contelui Marsigliani către comandantul suprem al străjerilor, domnul Ungar, aflăm că demolarea necesita un timp îndelungat, iar apropierea iernii îngreuna această misiune; în cazul în care nu putea fi realizată demolarea înainte de venirea iernii, zidurile vechii ale cetății trebuiau păzite de 6 sau 8 ostași până la demolarea totală.

În anul 1992 a fost fondată Universitatea Europeană Dragăn, construcție care acoperă ruinele cetății Lugoj.

Johann Friedrich Anton Ambrosius von Veterani (n. cca. 1650, Ducatul Urbino – d. 21 septembrie 1695, Lugoj) a fost un conducător militar al armatei Imperiului habsburgic.

De naștere italian, Veterani probabil s-a alăturat armatei imperiale încă din fragedă tinerețe. Un document eliberat la 12 februarie 1682 îi menționează meritele și experiența de luptă.

În timpul celei de-a doua asedieri a Vienei de către otomani, Veterani a apărat împreună cu un corp de 1000 de cuirasieri unul dintre podurile de peste Dunăre.

În războiul dintre imperiali și otomani care a urmat, Veterani a participat la mai multe campanii. În 1684, pe când servea sub comanda lui Antonio von Caraffa, s-a distins în lupta pentru Neuhäusel, în care a reșit să elibereze mai multe regimente imperiale care fuseseră încercuite de către trupele lui Emmerich Thököly.

În anul următor, Veterani a avut o contribuție decisivă la cucerirea cetății Eperjes, ceea ce i-a adus înaintarea la 12 septembrie 1685 în gradul de Generalfeldwachtmeister.

În 1686 a avut o contribuție substanțială la cucerirea Seghedinului. La data de 13 iulie 1688 a fost înaintat la gradul de Feldmarschalleutnant, iar la scurt timp a pornit sub comanda marchizului de Baden de-a lungul malului drept al Dunării către Belgrad.

În bătălia de la Vidin din 1689 a fost rănit de un glonte de muschetă și a primit comanda cetății Nissa, pe care a apărat-o cu succes de mai multe atacuri. La 16 august 1690 a fost înaintat în gradul de general de cavalerie. Anul următor a predat comanda cetății lui Guidobald von Starhemberg și s-a alăturat armatei principale a marchizului de Baden, în ale cărui perioade de absență a deținut însăși comanda supremă.

În 1691 Veterani a cucerit Lipova. După aceea, preocupare lui a fost apărarea Transilvaniei și zădărnicirea întreprinderilor turcești la Dunăre. Veterani l-a mandatat pe căpitanul d´Arnau să cerceteze peștera cunoscută până atunci drept „Piscabara”, să o ocupe și să o fortifice. La capătul lunii martie, peștera a fost atacată de către o armată turcească. Primele atacuri ale vaselor otomane au fost respinse, dar după un asediu de 45 de zile, trupele imperiale au fost nevoite să predea peștera dușmanilor. Numită în onoarea lui Veterani, peștera a devenit inaccesibilă în urma construirii barajului de la Porțile de Fier I.

În continuare, Veterani s-a ocupat de apărarea Transilvaniei și Banatului. A fortificat orașele Orșova și Caransebeș. La 17 mai 1694, împăratul Leopold I l-a înaintat la gradul de Feldmarschall. În septembrie 1695 a avut loc Bătălia de la Lugoj, în care Veterani i-a înfruntat pe otomani cu șapte regimente de cavalerie (circa 6500 de oameni) și cu 800 de infanteriști. Imperialii erau depășiți numeric de mai mult de zece ori, iar Veterani a fost rănit. Deși soldații săi au încercat să-l ia de pe câmpul de luptă, au fost ajunși din urmă de turci. Veterani a fost decapitat, iar capul a fost prezentat sultanului Mustafa al II-lea, care a poruncit ca Veterani să fie îngropat unde murise.

Bătălia de la Lugoj, septembrie 1695

Oastea otomană pornește cu 48.000 de soldați spre Timișoara, către Lipova, cu scopul de a cuceri Oradea și Debrecen, acțiune ce urmărea destabilizarea economică a zonei atacate; apoi după cucerirea Bocșei, soldații otomani urmau a se îndrepta spre Lugoj.

În lunile august-septembrie ale anului 1695, generalul Veterani avea tabăra așezata lângă Lugoj, iar scopul său principal era să își conducă armata personal în lupta cu otomanii; din cronicile prezente reiese faptul că generalul era complet devotat acestei bătălii și hotărât să nu dea înapoi de la nimic, chiar și cu prețul vieții. Merită menționat faptul că pe lângă că a fost personal pe câmpul de luptă, s-a asigurat ca armata să nu rămână fără provizii și a cerut ajutoare când a realizat că sunt depășiți numeric de armata turcilor.

Veterani și-a așezat armata la distanță de o oră față de cetatea Lugojului. A recunoscut mai apoi că i-a fost rușine de greșeala efectuată și anume că nu trebuia să lase o singură companie în apărarea cetății, confesiune care spune multe despre caracterul său.

În timpul luptei, deși și-a dat seama de finalul nefavorabil care va avea loc, turcii având o oaste de 3 ori mai mare, Veterani a dat dovadă de vitejie. Deși se trăgea cu tunuri înspre el, continua să respingă dușmanii peste tranșee și să țină linia frontului. Cu un ultim efort a încercat o contra ofensivă cu toate efectivele, care se dovedeste însă, a fi în zadar.

Succesul otomanilor a fost în primul rând datorat detașamentului de tătari, care a treversat râul Timiș și s-au pus în spatele armatei conduse de Veterani, o strategie favorabilă lor, dar și numărul cu mult mai mare al armatei otomane, cât și faptul că ajutoarele promise lui Veterani nu au mai ajuns niciodată…

Proporţiile măcelului (cel mai mare dezastru militar din istoria Lugojului) sunt înfiorătoare. Turcii au pierdut 700 de oameni, iar dintre cei 6.500 de imperiali a lui Veterani, au pierit 5.000, după datele otomane.

Sursa:
https://cristianghinea.wordpress.com/tag/batalia-de-la-lugoj/
https://adevarul.ro/locale/resita/cum-s-a-sacrificat-generalul-friedrich-von-veterani-apere-banatul-deatacurile-turcilor-1_5a6f10cedf52022f75f74be3/index.html
http://redesteptarea.ro/generalul-conte-veterani-eliberator-si-martir-al-lugojului/
http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=150
https://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_von_Veterani
http://lugojul.ro/forum/viewthread.php?forum_id=15&thread_id=116
File de Istorie, Lupta de la Lugoj de Liviu Groza